Puțini sunt pacienții care trec pragul cabinetului tehnicianului stomatolog Gheorghe Bidian și care știu că acesta a fost în tinerețe un mare sportiv. Figură bândă și zâmbitoare Ghiță Bidian cum îi spun prietenii a făcut parte din generația de aur a halterofililor bistrițeni care au pus primele cărămizi în oraș sportului ce acum ne dă campioni mondiali și sperăm olimpici.
Cariera de sportiv a lui Gheorghe Bidian a început pe vremea când era copil și când întâmplarea a făcut să locuiască la doar două case de clădirea în care își desfășura activitatea Asociația Sportivă Dacia, acolo unde era secția de haltere a Bistriței în anii ’70. „Pe băieții conduși atuci de Andrei Karaffa, cel care a fost inițiatorul halterelor în Bistrița, i-am văzut la început prin gard. Treceam pe acolo și trăgeam cu ochiul, la început din curiozitate, iar mai apoi am prins drag și apoi m-am dus și eu. Aveam vreo 10-11 ani. La început mai încet, ca și copil, apoi am progresat și am început să obțin rezultate”, își începe Bidian povestea de sportiv.
Secretul performanței: prietenia
Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate și încet încet a ajuns să obțină locuri pe podium la început la concursurile locale, apoi la cele naționale și chiar internaționale. Dar dincolo de povestea vieții de sportiv, tehnicianul stomatolog ține foarte mult să sublinieze prietenia și relațiile care s-au creat în sânul echipei. Coechipier cu nume foarte mari ale halterelor bistrițene și românești, Bidian spune că a învățat de la fiecare câte ceva. „Am devenit foarte buni prieteni și nu am fost doar o echipă, eram o adevărată familie. Eram și prieteni în afara sălii. Era o perioadă foarte grea iar sportul era o refulare și un mijloc de a ne întâlni, de a ieși la un suc sau la o plimbare. Chiar și acum după atâți ani am rămas prieteni și ne întâlnim, mai rar, dar ne vedem cu drag“, își amintește fostul halterofil.
Locul III cu echipa
Ca performanțe sportive, susține că fără îndoială cele mai importante au fost locurile III cu echipa de la Campionatele Națioane de Seniori din ’76 și ’77când alături de echipa din care făceau parte Eugen și Leonida Chivu, frații Nedelea, Grigore Morozan sau Alexandru Pop. Pe lângă acestea a obțint de mai multe ori locul I la concursurile județene de juniori, la proba de 52 de kilograme.
Majoratul în Polonia
Cel mai important moment din cariera sa sportivă a fost chiar seara în care a împlinit 18 ani. Nu doar pentru că a devenit major, dar pentru că acest lucru s-a întâmplat în Polonia la un concurs unde a obținut și locul I la categoria 67.5 kilograme. „Concursul a avut loc pe 23 octombrie, iar ziua mea și a antrenorului secund Ioan Morari era pe 24 octombrie. Seara după concurs a avut loc un banchet, iar pe mine m-au luat ca și translator pentru că vorbeam germană. În timpul serii i-am spus translatorului din germană în poloneză că e ziua mea și la miezul nopții mi-au adus o surpriză și au început să-mi cânte „La mulți ani” în poloneză și mie și apoi și antrenorului Morari pentru că le-am spus că e și aniversarea lui. A fost un moment extraordinar pe care mi-am amintes cu mare drag. Părerea mea este că a fost din punct de vedere sentimental cel mai frumos concurs la care am participat”, povestește Gheorghe Bidian.
A renunțat pentru școală
Condițiile grele din perioada comunistă l-au determinat să renunțe la cariera de sportiv de performanță. „Eram conștient pe vremea aceea că din sport nu se poate trăi așa că am avut două variante, fie să mă fac antrenor, fie să renunț și să-mi creez o carieră. Așa am devenit informatician la început și apoi tehnician dentar, meserie la care am rămas ulterior”, mărturisește fostul halterofil.
Prefera smulsul în locul aruncatului
Din cele două probe pe care le aveau halterofilii în perioada când practica el acest sort, smuls și aruncat, prefera smulsul pentru că îi era mai ușor. „Eu am avut mereu un handicap față de restul pentru că înainte să mă apuc de sport am avut o fractură deschisă la mâna stângă. Cu toate acestea am avut rezultate destul de bune, dar în timp, nu foarte repede. Nu cum era de exemplu Eugen Chivu, un talent înăscut, eu trebuia să muncesc triplu pentru a obine rezultate asemănătoare. Dar încpeam primul antrenamentele și le terminam ultimul. Știam că trebuie să-mi întăresc organismul mai mult decât ei, pentru că eram mai slăbuț”, își amintește tehnicianul dentar.
Aveau apă caldă pe pile
Viața de sportiv era dificlă în acea perioadă. De multe ori u aveau apă nici măcar să facă un duș după ce terminau antrenamentul. „Domnul Karaffa lua câte o sticlă de țuică, de vin sau ce mai avea el și îi ducea omului de la băile populare să ne dea un pic de apă. Și noi știam că avem jumătate de oră de apă caldă să putem să ne spălăm iarna“, povestește fostul sportiv.
„Mă bucur atunci când văd unde au ajuns haalterele din Bistrița. Cei care au urmat după noi au fost mult mai buni și au evolutat tot mai mult noi am pus o cărămidă la baza a ceea ce este astă echipa de haltere din Bistrița și nu pot să fiu decât mândru de acest lucru. Dar consider că tot meritul este al domnului Karaffa, el a început halterele la Bistrița
Gheorghe Bidian
Mihaela Mincă
Ultimele comentarii