Gloria a arătat ca o echipă așezată, disciplinată, care a muncit chiar dacă a avut un adversar slăbuț în prima etapă, câștigată cu 3-0, cu Unirea Dej. Gloria și-a adăugat numele de Progresul și joacă în Liga a III-a, dar senzația pare un pic alta. La fel cum bistrițenii nu-i vor spune niciodată Progresul Bistrița, cidoar Gloria, tot așa meciul de sâmbătă nu a părut unul tocmai de Liga a III-a. Singurul element din al treilea eșalon a fost echipa adversă.
Gloria are ADN de Liga I și s-a obișnuit și cu Liga a II-a în ultimele sezoane, dar e mult peste Liga a III-a. Am văzut unul dintre cele mai bune gazoane din țară, unul cum rar găsești și în prima ligă, semn că fostul președinte e mai bun la asta decât la a conduce clubul. Tot sâmbătă am văzut poate cei mai mulți spectatori la un astfel de meci și o atmosferă frumoasă, la o partidă la care se știa câștigătoarea din primele 15 minute.
La prima vedere, Gloria are o misiune ușoară, promovarea pare doar o formalitate, în cazul în care nu se întâmplă vreun dezastru. Ar trebui să închidem ochii și să ne trezim promovați, cam așa de simplu pare, ținând cont și de lotul pe care îl avem, cu jucători care ar evolua fără probleme în prima ligă. Pare un sezon de sacrificiu, un drum necesar, care trebuie parcurs doar pentru că fostul club nu mai putea fi scos din insolvență.
Și totuși, de ce vine lumea la stadion, de ce nu și-au pierdut bistrițenii de tot interesul, așteptând ca echipasă promoveze? Pentru că fotbalul e altfel, prin comparație cu alte domenii. Pentru că în fotbal nu e tocmai ca-n politică sau ca-n viață, unde te părăsește toată lumea când dai de greu, pentru că mingea aia rotundă creează emoții și pe marile arene dar și pe maidan. Oamenii ăia, 1000-2000 sau câți or fi ei, vor veni la fotbal indiferent unde joacă Gloria, dacă plouă sau dacă ninge, dacă echipa joacă pentru retrogradare sau pentru promovare. Ei au venit să vadă Fiorentina la fel cum vor veni acum să vadă echipa din Iernut și își aduc aminte de vremurile în care Gloria făcea jocurile în Liga a II-a la fel cum și le amintesc pe cele în care scria istorie în Europa. Pentru că fotbalul e fotbal, oriunde ar fi.
Mulți zic că n-ar mai trebui finanțată Gloria, că nu merită, că trebuie să facem altceva cu banii. Nu, nu e deloc așa, pentru că Gloria face parte din identitatea orașului și merită bani din partea municipalității. La fel cum primarul și prietenii lui au nevoie de concerte simfonice pentru a bea șampanii și a-și scoate nevestele în public, la fel au și suporterii au nevoie de fotbal în oraș. E același lucru, cu diferența că la fotbal lumea merge mai mult din convingere, decât de fiță. Primarul și consilierii se screm de luni bune să dea bani clubului, timp în care s-au spart milioane pe lucruri inutile în oraș. Ovidiu Crețu se dă peste cap pentru orice obiectiv inutil pe care și-l propune, dar lasă senzația că n-a mișcat un deget pentru Gloria, în ultima perioadă. Radu Moldovan face semne gigant de intrare în județ dar lasă să moară emblema Bistriței, deși i-a plăcut întotdeauna să stea la lojă, la meciurile importante.
Dați bani pentru a duce fotbalul mai departe și mergeți pe stadion să primiți o lecție de consecvență și fidelitate, din partea unor oameni care au scris istoria Bistriței în felul lor și care se numesc simplu. Suporteri.
Ultimele comentarii