Cineva afirma că democrația înseamnă respectarea dreptului fiecărui cetățean de a avea acces la putere… Și acest acces începe de la vorbe și declarații. Cât timp ele păstrează un ton neutru, civilizat, avizat, comunicarea are de câștigat. Cât timp ideea se cantonează într-un cerc restrâns, ea rămâne o idee. Când ea cuprinde o mulțime, se declanșează efecte cu implicații majore. Unele de bun augur. Dar și unele defavorabile individului sau societății. Comunicarea, după cum se știe, are forța cutremurului atunci când e realizată prin canalele mass-mediei. Influențează sau schimbă decizii, în bine sau rău, asupra existenței umane sau a stării ei de spirit.
Atunci când se excelează cu informații insuficient verificate, atunci când vorbirea (sau scrisul) exagerează, denaturează, în aceste condiții avem de-a face cu cleveteala. De multe ori cleveteala se combină cu trimiterea pe piste false sau o țintă ”anume” trebuie lovită…
Vă veți pune întrebarea, stimați cititori: ce legătură are întrebarea cu sportul, cu fotbalul în speță?
Ei bine, după cum știți, fotbalul se află îndeobște în centrul atenției sportive. Furați de valurile unui asemenea interes public, unele personaje și-au făcut notorietate. Altele aspiră, ”dând din coate”… De cele mai multe ori, prin furnizarea de ”informații” contorsionate, ”prelucrate” pe spatele actorilor din arenă. Intimități reale sau nu din viața personală sau interiorul administrației fotbalistice. ”Mari” personaje ale fotbalului românesc, cu legitimitate profesională sau culturală dubioasă, se dau în stambă producând deliciul consumatorilor de presă ”“ TV. Suntem martorii scenelor hilare. Sau ale unora care degradează dramatic adevărul. Își găsește astfel loc, sunt căutate, ”gustate” fel de fel de arii ale calomniei! Cei ce vocalizează calomniile (autori sau purtători de ștafetă) devin cu timpul specialiști, regizori ai atmosferei îmbâcsite dintr-un spațiu anume al fotbalului.
Și, precum efectul bulgărelui de zăpadă ce o ia la vale, captează atenția celor mulți, pasionați sau mentori ai fenomenului fotbalistic. În spatele captației se ascund însă izvoarele și cursul cauzelor ce generează lipsa de performanță a mediilor fotbalistice. Și câte suspine nu se răsădesc astfel, etapă de etapă, în sufletul iubitorilor ”team”“urilor” locale sau naționale. Și puritatea credinței lor este încălcată grosolan de foamea pentru cleveteală.
Dorința obscură de a ”înainta” în condițiile din ”calcio-ul românesc” face să se nască (cu titlu de glorie) bârfitori, defăimători, ponegritori, într-un cuvânt ”“ clevetitori. Înfometați! Cine-i satură?
Ultimele comentarii