Istoria sporturilor de iarnă s-a scris cu sudoare și pasiune în județul Bistrița-Năsăud, de pe vremea când schiurile erau din lemn, iar echipamentul se „improviza” din ce aveai la îndemână. Astăzi, vă prezentăm portretul unei doamne de fier: Ștefania Botcariu (devenită Peter), prima sportivă plecată din orașul nostru care a atins „Olimpul” sportului mondial, la ediția de iarnă din 1956.

Copilăria în „Podeni” și sportul ca joacă

Născută la 11 ianuarie 1936, chiar pe malul apei, în zona Podului Budacului, Ștefania a crescut într-o familie unde sportul era la el acasă. Alături de fratele ei geamăn, Ștefan, a descoperit tainele mișcării nu în săli polivalente moderne, ci în „curtea” naturii. „Aveam la îndemână Valea Bistriței pentru înot și patinaj, dealurile și pădurea de lângă noi pentru schi și săniat. Făceam aceste sporturi în joacă, de plăcere”, mărturisea marea campioană.

Ceea ce a început ca o joacă pe dealurile Bistriței s-a transformat rapid într-o carieră de elită. În 1953, cucerește prima medalie de bronz la Campionatele Naționale. Talentul ei nativ o propulsează la Brașov, fiind cooptată la clubul Dinamo, unde în 1955 devine dublă campioană națională (la 5 km fond și ștafeta 4×5 km).

Cortina d’Ampezzo 1956: O ediție istorică

Vârful carierei rămâne anul 1956. La „Perla Dolomiților” – Cortina d’Ampezzo, stațiunea alpină aflată la 1.224 m altitudine, a avut loc a VII-a ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă (26 ianuarie – 5 februarie). A fost o ediție a premierelor: prima transmisă la televiziune și prima la care au participat femeile la schi fond.

România a aliniat atunci 21 de sportivi (18 bărbați și 3 femei), iar țara noastră a avut pentru prima dată o echipă feminină de schi fond: Iuliana Simon, Ștefania Botcariu și Elena Zangor. Într-o competiție dominată de giganți precum Anton Sailer sau Sixten Jernberg, fetele noastre au bătătorit drumul pentru generațiile viitoare.

Ștefania s-a clasat pe locul 36 din 60 de participanți la 5 km individual iar la ștafetă România a fost descalificată după ce Elena Zango a abandonat.

Moștenirea lăsată la Bistrița

• Rodica Drăguș (Calgary, 1988)
• Ileana Hangan (Calgary, 1998, Albertville, 1992, Lillehammer, 1994)
• Monica Jauca (Lillehammer, 1994)
• Monica Lăzăruț (Nagano, 1998)
• Mihaela Purdea (Torino, 2006)
• Petrică Hogiu (Vancouver, 2010)

Ultima vizită la Bistrița, în mai 2013

Fosta mare schioare a României din anii 50-60 ai secolului trecut a revenit la Bistrița, doar pentru câteva zile – de sărbătorile pascale din 2103, în premieră cu soțul său, fost hocheist de performanță, Peter Ștefan, în vizită la fratele său geamăn, Ștefan Botcariu. Cu toată șederea scurtă acasă, la Bistrița, ea fiind stabilită de mulți ani la Brașov, a profitat de acest prilej să viziteze și Fondul documentar de cultură sportivă „Vasile Jimboreanu”al DSJ BN, bucurându-se când a constatat că ea și activitatea sa sportivă se află cuprinse și expuse la vedere. Așa am aflat că n-a dorit să devină antrenoare, că a lucrat câțiva ani la serviciul pașapoarte din Brașov, iar mai apoi s-a pensionat ca și coafeză, meserie pe care a îndrăgit-o foarte tare. Între timp, după ce soțul său a trecut la cele veșnice, Ștefania Botcariu s-a stins și ea, în august 2022.

Schiul fond, sportul care a dat-o pe Ștefania Botcariu, a rămas o ramură de bază în sportul din județ. Ștafeta deschisă de ea în 1956 a fost preluată, de-a lungul anilor, de alte nume mari care au reprezentat Bistrița la Jocurile Olimpice:

Cercul se închide: Milano-Cortina 2026

Destinul face ca vineri, 6 februarie 2026, flacăra olimpică să se aprindă din nou pe aceleași pârtii unde, în urmă cu 70 de ani, Ștefania Botcariu scria istorie. Ediția a XXV-a, Milano Cortina 2026, va debuta cu o ceremonie grandioasă pe stadionul San Siro.

Timp de 16 zile (până pe 22 februarie), sportul de iarnă va fi la înălțime în locații precum Bormio, Livigno sau legendara Cortina. România va fi reprezentată de o delegație de aproximativ 29 de sportivi, iar competițiile vor putea fi urmărite la TVR, Eurosport și pe platforma Max.

Chiar dacă astăzi tehnologia a schimbat fața schiului, spiritul rămâne același. În timp ce urmărim tricolorii la Milano-Cortina 2026, avem datoria să ne amintim de fata asta de ”podeni” care, într-o perioadă a lipsurilor, a avut curajul să privească de la egal la egal spre culmile Dolomiților.

Adrian Linca