Luni a fost una din cele mai frumoase zi de la un campionat pe care mi-o aduc eu aminte. Datorită danezilor, firește, care au reușit să devină prima echipă din istoria campionatelor europene care se califică din grupă după ce începe cu 2 înfrângeri. Rusia și-a văzut de treaba ei, care nu a avut legătură cu fotbalul. Olanda aproximativ la fel dar cu joc și goluri. Austria a reușit să învingă Ucraina după un meci foarte intens, iar Belgia a împins de la spate rotițele nu foarte unse ale angrenajului, spre o victorie liniștită, ca visele finlandezilor după prima participare la un Euro. În consecința zilei, Elveția s-a calificat mai departe de pe locul 3, alături de alte țări care nu au jucat încă. Vezi aici mai multe calcule. Frumos, cât de cât, ce mai. Spre deosebire de ce urmează.

Mai demult, când eram și mai mic și nu chiar așa inteligent, am pierdut telecomanda de la televizor și a trebuit să mă uit vreo 2 ore la un concurs de golf. Nu am reușit să adorm, nu pentru că se desfășura într-un ritm pasional, chiar din cea mai mare contră, ci pentru că era 11 dimineața. Ani după, am repetat isprava, dar fără să pierd telecomanda. M-am uitat cap-coadă la Anglia – Scoția. Se pare că singura chestie care s-a schimbat este că sunt puțin mai mare acum.

Am privit 2 ore, mesmerizat, cum umbrele jucătorilor englezi trăgeau de parteneri să o lase mai moale, că e cald, că plouă, că vânt, că știe mama poznei. Ceva mai greu de urmărit ca picioarele unui miriapod. Mai greu decât să numeri oile până la capăt. La final, egalul ținea ambele echipe în cărțile calificării, la fel ca și pe celelalte membre ale grupei morții pasiunii, Croația și Cehia.

Continuarea articolului e pe site-ul mihai-oprea.ro