Editorial, Adrian Linca: Sare pe rana sportului bistrițean! Sau ce n-o să vă spună cei care conduc sportul județean!

Clasamentul primilor 10 sportivi bistrițeni în 2014 e o varză totală.  O varză coclită, pe care cu greu o mai poate digera cineva. Rezultate slabe, așezate alandala într-un clasament ce se vrea obiectiv, dar care denotă mult amatorism, delăsare, nepricepere, dezinteres. Hai să o luăm pe rând!

Locul 1, Marius Berbecar, gimnastică! Sportiv neplătit, supărat și plecat la Steaua. Are cea mai mare perfomanță obținută de vreun sportiv legitimat pe Bistrița în acest an, un loc 4 la europene, dar e nefiresc să-l premiezi dacă nu mai e al tău. E ca și cum ai divorța dar la masa de Crăciun ai invita-o pe fosta, față-n față cu actuala, pentru că, nu-i așa, ce concediu frumos ai avut cu ea acum câteva luni. S-a dus, ducă-se, nu mai e al nostru!

Locul 2,  Monica Csengheri, haltere! Merge! Are un loc 1 la Campionat European de juniori1. Deși, dacă numărul 2 în clasament deja e o junioară înseamnă că stăm slab de tot cu sportul bistrițean. ”Performanța adevărată se face la seniori și dacă nu ajungi acolo totul e degeaba”, spunea Gheorghe Bozga acum câțiva ani și mare dreptate avea.

Locul 3, Bernadette Szocs, tenis de masă. Aici treaba e mai complicată, dar tot anormală.  Berni e plecată de anul trecut în Franța, dar regulamentele spun că la competițiile la care reprezintă România punctează pentru clubul CSM Bistrița, nu pentru ăla din Franța, care de fapt o finanțează. Așa e la tenis de masă. La fotbal și la alte sporturi, nu! Acolo dacă te-ai transferat la Barcelona, când vii să joci la europene sau mondiale, ești Hagi de la Barcelona, nu mai ești Hagi de la Steaua. Cu alte cuvinte, CSM Bistrița se laudă cu performanțele celor de la tenis de masă care au plecat de ani buni în afară, fără să contribuie cu nimic la performanțele și ascensiunea lor. Dar, așa e regulamentul și basta!

Locul 4, Cristina Cosma, box! Fata asta e mai cunoscută din reclama Vodafone decât din sportul pe care îl practică. E a 4-a în clasament pentru că a luat un loc 5 la europenele de tineret. Știți câte meciuri a boxat la europenele de tineret? Două. Primul l-a câștigat și al doilea l-a pierdut. Au fost 14 sportive în categoria ei și conform regulamentului, intrată în sferturi, are automat locul 5. În varianta inițială a clasamentului județean, după ea a intrat imediat Andreea Seni. O fată, de treabă altfel, care n-a câștigat la europene nici un meci. A intrat, a pierdut, a plecat.

Dar antrenorul ei, cetățeanul de onoare Nicolae Zăpârțan, a raportat la direția de sport locul 5 în loc de 9. Situații similare au și Dana Borzei sau Emiluța Moldovan, cu mențiunea că Emiluța a luat somn (KO) în cel de-al doilea meci. Anomaliile astea se întâmplă pentru că la astfel de campionate merg doar cei care fac rost de bani și de regulă nu e mare bătaie la categoriile mari, fete. La sesizarea Sportului bistrițean, oficialii direcției s-au reunit rapid și au dres cumva busuiocul, dar i-au făcut o mare nedreptate Andreei Seni, pe care nu au mai băgat-o nici măcar la mențiuni, deși acolo merita să se afle.

Locul 5, Cristian Bățagă, gimnastică. E campion național la paralele și e strigător la cer să intre în clasament mai jos de boxerițele buclucașe. Dar intră, și în afara noastră nu strigă nimeni la cer.

Locurile 6-7, Andreea Clapa și Arina Sângeorzan, tenis de masă. Ele își merită cu prisosință pozițiile în clasament, după o droaie de concursuri la care au făcut treabă bună. Maximum a fost un bronz pe echipe la europenele de juniori 1.

Locul 9, Adriana Lacatiș, haltere. Junioară 2, medalie de bronz la europene. După ani de zile în care halterofilii au dominat aceste clasamente, cu rezultate olimpice la seniori, acum avem doar două junioare care reprezintă acest sport. Rezultate corecte, meritorii, dar pretențiile Bistriței în haltere sunt mult mai mari.

Locul 10, Tania Plăian, tenis de masă. Doar lucruri bune se pot spune despre această fată modestă și rezultatele ei. Felicitări.

Dacă, prin absurd, ați privi clasamentul cu susul în jos, ar fi fost mai realist. Ori dacă ar fi băgat cineva 10 numere într-o căciulă și ar fi tras la sorți!

Însă, abia acum începe brambureala! Au primit mențiuni peste 20 de sportivi, mulți dintre ei având rezultate măcar discutabile dacă nu contestabile. Și nu au primit alții, care poate meritau. Să zicem că asta se întâmplă la orice clasament de genul acesta, deși criteriile după care ni se spunea că se judecă topul primilor 10 sportivi erau întotdeauna foarte clare.

Dar, chiar dacă ne prefacem că înțelegem așa zisa logică după care s-a făcut clasamentul, tot nu e normal să nu se regăsească fotbalul, înotul, handbalul, voleiul sau K1 printre sporturile reprezentate în acest clasament. Sigur că nu o să avem niciodată vreo echipă campioană europeană în aceste sporturi, dar asta nu înseamnă că fotbaliștii sau handbaliștii nu fac sport de performanță. O performanță la care se ajunge muuult mai greu decât în box, haltere sau arte marțiale. Nu sunt bistrițeni buni la fotbal, la volei sau la înot? Sunt, dar ei nu au acces la aceste clasamente fiindcă sporturile lor nu punctează suficient în grilele inventate de minister. După grilele ministerului, Sănmărtean n-ar putea să fie niciodată unul dintre cei mai buni sportivi ai României fiindcă Steaua nu e campioană europeană și nici România în primele 4 la mondiale. O aberație, perpetuată și la nivel județean.

Urmează apoi premiile pe echipe, unde nici nu-ți vine să te uiți. Pe primele 3 locuri sunt 3 echipe de gimnastică. Asta pentru că la Bistrița funcționează un centru olimpic de gimnastică, finanțat de stat, de la comitetul olimpic, federație, minister. Centru care adună tot ce e mai bun în țară la băieți. De-aia avem atâta gimnastică, dacă nu știați, nu că-s bistrițenii disperați după flic-flacuri.  (Apropo, dacă se închid centrele olimpice la gimnstică, tenis de masă, haltere pa și pusi rezultate în sportul bistrițean). A 4-a echipă bistrițeană și ultima premiată e Floris, la dansuri. Care a participat la Campionatul Național de formații. Ghiciți câte formații sunt trecute e site ul federației că s-au aliniat la start? Vă spun eu, DOUÄ‚! Și a doua tot antrenată de Florica Budușan. Astea sunt echipele cu care se laudă Bistrița.

Buuun! Apoi lista de antrenori e penibiluță, zău! Nu vreau să-i fac de râs pe unii de acolo care nu au avut în viața lor un rezultat adevărat la nivel național, nu european. În schimb, sunt ignorați alții, cum e prietenul meu Vasile Bancea, care a făcut enorm pentru sportul din județ, renăscând luptele greco romane după 20 de ani de absență.

Mai e ceva strigător la cer! Să nu realizezi câți copii bistrițeni practică înotul și că niște oameni, niște particulari, au reușit să creeze condiții pentru acest sport așa cum statul nu a putut să o facă în toată existența lui. Schreiner și Casa Ema au în fruntea lor niște eroi ai sportului bistrițean, care ar trebui decorați cu steaua stelelor în grad de mareșal cu 4 colțuri în linie. Ei au făcut pentru mișcarea sportivă din Bistrița mai mult decât toate instituțiile statului care aveau obligația și banii să sprijine sportul.

N-au cum să intre în clasamentele astea din ce în ce mai stupide, dar, pentru numele lui Dumnezeu, inventați altceva ca să-i stimulați să-și continue treaba. Fiindcă, dacă mor și ei ca și cei de la Gloria, plus încă vreo 4-5 care mai bagă bani în sportul din Bistrița, în câțiva ani o să facem clasamente de-astea doar la FIFA 2015 și la Need for Speed.

Și încă ceva! Să nu cumva să înțeleagă cineva că vinovați pentru situația amară în care s-a ajuns sunt sportivii, mai ales cei menționați aici. Ei și-au făcut treaba cum au putut mai bine, uneori în condiții inumane. Nu ei sunt de vină, ci administratorii sportului bistrițean și ai comunității locale în general.

Adrian Linca

 | 1.023 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *