Dacă Steaua ar fi câștigat meciul de aseară nu cu Dinamo, ci cu Gloria, cu toții l-am fi bănuit de blat.
Imaginați-vă partida de aseară transpusă la Bistrița, acum 10 ani. Cu Steaua în luptă pentru titlu și cu Gloria fără miză. Cu bistrițenii deschizând scorul și cu bucureștenii lui Becali egalând din 11 metri. Dintr-un penalty la care Vasile Popa ar fi faultat la fel de rudimentar ca dinamovistul Grigore, fără să-și bată capul de minge, ci doar de picioarele lui Tatu.
Iar apoi cu același Vasile Popa alias Grigore, ațipit brusc la două cornere, lăsându-l nemarcat pe fundașul central devenit golgeter. Și pe final cu un gol lejer, de consolare, pentru 3-2, pe sub mâinile lui Câmpeanu, pardon, Tătărușanu. Adăugați peste toate acestea o prietenie dusă spre cârdășie între Becali și Borcea, ca între un Pădureanu și un pinalty Ștefan de acum 10 ani.
De fapt, mi se cam rupe de Steaua-Dinamo, dacă a fost blat sau meci cinstit. Însă mă doare de Gloria, care cu greu își va dezlipi eticheta murdară. Deși nu s-a mânjit singură de-a lungul timpului, ci împinsă în mocirlă tot de marile grupări bucureștene. Fără de care nu putea trăi. Dacă nu venea un bănuț de la Steaua, Dinamo sau Rapid, nu putea exista. N-avea cui vinde, n-avea de unde încasa. Ele dirijau totul, îți știau fiecare mișcare, se foloseau de tine ca de sclavi. Iar apoi ieșeau în față curate ca lacrima. Ca aseară. Cu 50.000 de spectatori, cu încasări babane și imagine impecabilă. E frustrant, e nedrept, e umilitor.
De aceea, mi-aș dori o Glorie puternică în Liga 1. O Glorie cu care să nu mai șteargă nimeni pe jos ca până acum. Care să nu se mai fofileze pe lângă granzi, ci să se ia la trântă cu ei. Care să aibă orgoliu, mândrie, personalitate. Nu mai vreau meciuri la Bistrița cu stadionul plin de steliști, ci cu bistrițeni bățoși care să țină cu echipa din orașul lor. Nu mai vreau să văd un nea Jean blând și blajin, cu capul plecat pentru ca sabia să nu-l taie. Ci din contră, să se lupte, să piardă, să pice, să dispară, dar să moară cu ei de gât. Decât alți 20 de ani cu o Glorie umilă în liga 1, aș prefera un singur an de glorie în adevăratul sens al cuvântului.
Hai, nea Jeane, zău așa. N-ai și dumneata ambiția să-i faci o dată, să le râzi în nas, să-i dovedești? După câte ți-au făcut de-a lungul timpului, nu te roade să-i calci o dată pe gât? Dă bătălia finală și lasă-ne o Glorie curată, demnă, curajoasă, bărbătoasă, nu una perversă, blamată, rușinată. Să le povestim nepoților, în fața statuii dumitale din stadion, cum ai ieșit cu fruntea sus dintr-un fotbal infect al anilor 2000.
Adrian Linca
Ultimele comentarii