Primul fotbalist român transferat peste hotare este portar la centrul de transfuzii sanguine din Bistrița. Doru Nicolae este un nume care în urmă cu 30 de ani însemna enorm pentru fotbalul românesc, alături de nume precum Nicolae Dobrin făcând istorie în sportul cu balonul rotund.

Doru Nicolae este bistrițean doar prin adoție, dar a fost alături de fotbalul din orașul nostru ani buni și după ce s-a retras din cariera sportivă a rămas în oraș. Din fotbalist de carieră, tricolor în opt meciuri ale Echipei Naționale a României și primul jucător român care a fost transferat vreodată la o echipă din străinătate, fostul sportiv a ajuns să fie portar la Centrul de tranfuzie sanguină in Bistrița, acolo unde duce, după cum spune chiar el o viață liniștită, departe de lumea agitată a fotbalului. Ar putea fi antrenor pentru că are absolvită școala de antrenori, dar nu mai vrea să se implice, preferă să meargă pe stadion ca și simplu spectator și să se bucure de spectacolul fotbalistic de pe margine.

Născut în București în urmă cu 59 de ani, Doru Nicolae a jucat fotbal toată viața lui, încă de mic copil plăcându-i să bată mingea pe maidan și să dea goluri. Pe la opt ani a început serios să practice acest sport, dar după cum spune chiar el, nu se aștepta să facă performanță. Avea însă simțul golului foarte dezvoltat și asta l-a ajutat să facă o carieră în acest sport ajungând să joace cot la cot cu nume despre care astăzi se vorbește ca de niște legende. Și-a început cariera la Abatorul București, acolo unde a jucat ca și junior în perioada 1963-1971. La 19 ani a fost transferat la Petrolul Ploiești, echipă de Liga I, unde nu a jucat însă prea mult, având doar cinci meciuri în tricoul ploieștenilor în două sezoane. De acolo a fost transferat la Steaua București unde a jucat alături de Puiu Iordănescu, dar nu a stat prea mult nici la această echipă fiind chemat la Bistrița de Jean Pădureanu. 

A jucat cu Lucescu, Dinu sau Dobrin

Atunci a ajuns prima dată la Bistrița, oraș care ulterior l-a adoptat și prin căsătorie a devenit bistrițean 100%. I-a plăcut atât de mult orașul său adoptiv încât chiar și după ce a renunțat la fotbal a rămas aici, alături de echipa Gloria Bistrița pentru care a jucat opt sezoane și unde și-a și încheiat cariera fotbalistică în 1988. A fost alături de Jean Pădureanu și echipa din Parcul Municipal în momente foarte bune ale acestora, au reușit promovarea din Divizia C în Divizia B și a fost foarte aproape de promovarea în primul eșalon al fotbalului românesc, dar s-a retras cu trei ani mai repede. De la Bistrița a plecat la rivala echipei care l-a trimis în Ardeal, Dinamo București în 1975. Echipă cu care a terminat campionatul pe locul II și unde i-a avut colegi pe Mircea Lucescu și Cornel Dinu. Dar nu a stat foarte mult nici acolo și după doar un sezon a fost transferat la Pitești.

A câștigat campionatul cu FC Argeș

Aici a cunoscut apogeul carierei sale în România, când la sfârșitul anilor ’70 a reușit chiar să câștige campionatul României, să acceadă în cupele europene și a înscris 11 goluri pentru echipa din Pitești într-un singur sezon. În 1979 a ajuns campion al României cu Argeșul . „Am înscris primul gol în meciul pe care l-am jucat împotriva lui Dinamo. A fost extraordinar acel meci. S-a terminat 4-3 pentru noi și acea victorie ne-a adus practic titlul“, își amintește fosta glorie a fotbalului românesc.

Evoluțiile foarte bune alături de echipa de aur a Piteștului, avându-l alături pe Nicolae Dobrin și antrenor pe Florin Halagian, l-au propulsat într-o poziție nemai întâlnită până atunci în România, cea de a fi transferat la o echipă din străinătate.

I se spunea Colombo

Fostul fotbalist, strigat de prieteni Colombo, din cauza unui defect pe care îl avea la un ochi, îi era mai mic decât celalt, povestește despre plecarea sa în Grecia ca un lucru de foarte simplu deși nu-l mai făcuse nimeni până atunci. A fost remarcat de către conducătorii clubului grec panatinaikos Atena după ce a jucat mai multe meciuri în conpetițiile europene alături de FC Argeș, și fiind într-un moment extrordinar de bun al carierei, a fost chemat să semneze cu ei.

„Totul părea foarte simplu, m-au văzut jucând în meciurile din Europa, le-a plăcut de mine și m-au chemat să joc pentru ei. Îmi amintesc că pentru a mi se permite plecarea din țară, președintele George Iorgu Vardinoianis a vorbit personal cu Ceaușescu să mă lase să joc pentru ei, deoarece nu mai plecase nimeni până atunci să joace la un club de peste hotare. În plin sezon am plecat la ei și la sfârșitul anului deja jucam pentru Panatinaikos Atena“, povestește fostul mare fotbalist român cum a reușit să scrie istorie în fotbalul din țara noastră. Cu Panatinaikos a câștigat o Cupă a Greciei și a ocupat de două ori Locul II la sfârșitul campionatului. Dar după doi ani de străinătate s-a întors în România la Gloria Bistrița. a mai plecat caâte un sezon la Bihor și la Universotatea Craiova, dar cea mai mare perioadă a celor opt ani petrecuți în fotbal după revenirea din Grecia i-a petrecut la Bistrița alături de familia sa.

Mihai Mincă