De fapt, subiectul doresc să îl adresez mai mult rațiunii alimentației sportivului și prin virtualizare oricărui om care dorește a rămâne pământean și mulțumit atât cât biologia vieții permite.
S-a dovedit că greutatea ideală e un indiciu prețios pentru starea de sănătate și capacitatea de efort. Alimentația joacă un rol deosebit.
Pe când eram un ”pici”, antrenorul nostru ne povățuia: ”spuneți părinților voștri să vă ”cârpească” pantalonii și astfel să vă dea mai bine de mâncare din economia făcută …” Câtă-nțelepciune!
Mai târziu, când eram un administrator de sport, un renumit antrenor mă sesiza cu amărăciune după participarea la un curs de perfecționare:
„Pe toată durata cursului (trei săptămâni) la care am participat, am fost hrăniți foarte bine: și carne, și salată, și roșii, și brânzică și lapte, și altele și altele. La noi, numai friptură de pui, de ni s-a acrit!” Cam în aceeași perioadă, antrenorii de la haltere nu insistau mai mult pentru elevii lor ca spre a le oferi cotidian fripturi.
Mi-a fost dat să trec prin multe bucătării, inclusiv prin cele de la Centrul Național de pregătire a loturilor reprezentative și de la Jocurile Olimpice. Concluzia pentru practicienii din zona entităților sportive este că problema alimentației se prezintă ca una complexă, cu contradicții în opiniile specialiștilor și mai ales greu de aplicat pentru mulți dintre cei chemați. Ce-i de făcut?
Adecvat vârstei (nevoi plastice), genului de solicitare (diferit de la o ramură de sport la alta), momentului zilei și apropierea de competiție, situațiilor speciale de refacere sau recuperare, sunt tot atâtea repere pentru o alimentație echilibrată și modelată pe particularitățile individuale și de efort.
Chiar dacă nu reușim să ținem totul sub control, chiar dacă nu reușim să evaluăm fiecare bucățică îngurgitată, dacă ne-am înscris pe linia alimentației diversificate, este un fapt de bun augur ce trebuie consolidat.
Două cantonamente în stațiunea Adora din Antalya (Turcia) m-au convins că este posibilă organizarea la modul eficient a hrănirii sportivului: o linie de mâncăruri preparate simplu și chiar ingenios, o linie cu felurite salate (peste 20), o linie de fructe și deserturi. Am evaluat și am găsit că nu este deloc costisitor (risipitor) a administra astfel hrănirea sportivilor. A fost o provocare reușită.
Acum când în piață (grădină) găsim bogăția pământului din România, nimic nu poate fi mai fortifiant decât o masă cu puțină carne, legume și zarzavaturi din plin, fructe multe. Ele se întregesc cu lactate și dulciuri cu măsură. Și de la masă e bine a ne ridica întotdeauna fără a fi sătui! Mai bine trei mese de bază și două gustări de-a lungul unei zile, decât o supraîncărcare a stomacului! Să nu uităm că existența, efortul impune apă și săruri minerale și mai puțin artificialele susținătoare de efort.
Și apoi nu tu alcool, nu tu țigări, nu tu droguri, nimic în exces! Ascetism specific sportului. Și ceea ce-i permis, să fie cu măsură! În folosul sănătății și succesului sportiv (de viață).
Ultimele comentarii