Sună cam vetust, cam aiurea în tramvai, cam conțopist, așa ca pentru alte vremuri, dar, no, nu știu cum naiba să facem oamenii să se uite și după alte sporturi.

Păi, deși toți și toate spuneau cum că eram omul lui Horoba pe vremea când Prosport apărea în format „cearșaf”, s-a dovedit că lucrurile nu stăteau chiar așa: eu demult spun că nu există doar fotbal.

Din moment ce mitul Gloriei a fost spulberat de „prietenii” lui Jean Pădureanu, iar noi ne vom duce cuminți și rînduri-rînduri sîmbătă la matineu, nu ne rămâne decât să ne punem ochelari și să vedem și alte sporturi.

Un exemplu este tenisul de câmp și al său „părinte”, Iulian Moga. Știu că nu e cel mai amabil personaj din lumea sportului, știu că prea le spune lucrurilor pe nume, dar e nevoie de el. Dacă nu era Moga, poate tenisul de câmp era un sport doar la discreția elitelor și care se juca doar pe baze particulare. Moga a revoluționat sistemul: de la elitele mai mult sau mai puțin snoabe, el, încearcă acum să facă ceva pentru mase. Până acum, ceva, ceva a reușit, iar perfomanța nu a întârziat să apară.

Un alt sport tăcut și fără prea multă imagine este atletismul, acolo unde, am cunoscut și cunosc antrenori cât se poate de sufletiști și dedicați misiei lor, dar și sportivi care trag din greu să depășească sindromul Gabriela Szabo.

Nu vreau să trec de aceste sporturi mai tăcute, înainte de-a aminti de sporturile de iarnă, atât de discrete, atât de puțin vizibile, de cei care practică sania, bobul sau se urcă pe schiuri și traversează iarnă de la o pârtie la alta. Sunt atât de discreți, încât, uneori nu-i vede nimeni.

Să nu mai vorbesc de luptele greco-romane, readuse la viață de un fost jurnalist, Vasile Bancea, de judo, sport care există doar pentru că există Vasile Bodea, sau de GO.

Ar mai fi ceva de spus: despre sporturile care au dispărut din Bistrița sau care nu s-au practicat niciodată: scrima care a dispărut după 1990 și înotul, sport care nu a făcut niciodată casă bună cu Bistrița.

Revin la Moga: poate îl ajută cineva să-și rezolve problema terenului din incinta stadionului municipal.

Până data viitoare: s-auzim numai de bine.

Alin Cordoș