„Hai să-ți prezint un prieten!” mi-a spus Gheorghe Bozga la des-chiderea Cupei Bistriței la tenis de masă. Era vorba de Lambi Podgorea-nu, un bărbat zâmbăreț, cu pălărie în cap și cu eșarfă la gât, pe care, spre rușinea mea, nu-l cunoșteam. Auzi-sem vag, mai demult, de un prieten de-al lui Bozga, care îl ajutase să ajungă în Israel prin anii `90. L-am cunoscut acum pe omul care a acceptat să joace la dublu cu Bozga după ce s-a accidentat, pe românul care a an-trenat naționala Israelului. Nu a spus nimic spectaculos în interviu, nimic care ar face rating în știrile sportive de astăzi. A spus însă câteva lucruri simple, dar importante. Repeta în-
tr-una despre prietenia dintre ei, să fie sigur că „prietenul Ghiță” apare scris negru pe alb, în ziar. A vorbit despre ceea ce face Bozga la Bistrița, găsind un cuvânt pe care l-am căutat, dar nu l-am găsit, de fiecare dată când am e-logiat performanțele reușite de Berni, de Crișan sau de alți sportivi bistri-țeni: briliante.
Transcriind interviul cu ma-estrul Podgoreanu, mi-am dat seama, pentru a nu știu câta oară, cât de superficial a devenit și sportul. Cu scandaluri și declarații care de care mai șocante, cu bombele sexy ale fotba-liștilor pe primele pagini, cu scălâmbăielile grețoase ale lui Gigi Becali și Borcea pe canalele de profil, esența
sportului s-a pierdut undeva între gânditul liber al Proteve-ului și bătaia pe cumpărarea drepturilor de televi-zare a meciurilor. O competiție care a adus în România sportivi din 8 țări nu a avut loc decât pe canalele locale, Berni, o sportivă care bate aproape tot în Europa, este slab mediatizată și recompensată, românii de la Jocurile Olimpice au parte de câteva secunde în buletinele de știri. Cu presa în căutare de senzațional, pe de-o parte, cu cititorii superficiali, care nu mai au răbdare să trăiască fiecare rând din ziar, cu internetul unde găsești multe informații eronate, sistemele de va-loare sunt mult date peste cap în țara asta, în toate domeniile, nu numai în sport. Citim best-seller-uri contemporane, dar nu cunoaștem literatura universală, urmărim super producții în 3-D, dar nu mai simțim nici măcar 2-D când ne uităm la un film, cumpărăm ziarele pentru DVD-urile cu desene animate și am înlocuit fotbalul pe maidan cu FIFA pe calculator. Ne place să credem că avem o viață complicată, dar am uitat să trăim lucrurile simple, să prețuim valorile și să-i res-pectăm pe cei din jurul nostru. E trist, dar adevărat, românii au sperat la mai multe după Revoluție, dar au distrus, încet și sigur, și puținele lucruri reale pe care le aveau. Speranța mai tresare din când în când la astfel de competiții, cum a fost Cupa Bistriței la tenis de masă, un concurs la care Bistrița și România au arătat că sunt domenii la care suntem încă buni, mai buni decât mulți dintre europeni. O competiție la care Bistrița a fost la înălțime și care ne-a marcat orașul pe harta Europei, timp de trei zile, o competiție care ne-a arătat că spiritul sportiv înseamnă altceva decât intoxi-cațiile cu care ne clătim ochii și ne spălăm creierele la televizor. Și care ar trebui să ne dea de gândit tuturor.
P.S. Felicitări merită Raoul Zanca și Maria Rus, care i-au primit cum se cuvine pe străinii care au fost prezenți la Bistrița.
Ultimele comentarii