Pe antrenorul Iuliu Crăciun l-am cunoscut în urmă cu vreo 6 ani. Nu știam pe atunci cine e și mi-a reproșat ceva despre un articol apărut în Sportul bistrițean, ceva ce nu i-a convenit probabil. Lucru mai puțin important acum, ținând cont că jucătorii, antrenorii, conducătorii de club se supără frecvent pe jurnaliști, uneori se ceartă cu ei, dar le trece și se împacă la fel de frecvent. Apoi, din primul interviu făcut cu Crăciun, îmi aduc aminte puține: un meci tensionat și un antrenor cu pulsul la maxim la final, descărcându-și stresul cu o țigară, pe holul Sălii Polivalente.
Și mai era ceva, ceva cu inima, cu sufletul și cu mingea, o replică prin care-a exprimat plastic felul în care trăiește fiecare fază de pe margine. Invidiat de unii, contestat de alții dar iubit de marea majoritate, Crăciun e acolo de mulți ani, simte handbalul mai bine decât oricine din Bistrița și a simțit gustul victoriei, al performanțelor.
E ca un muncitor ce sapă încontinuu, doar că în loc de șanturi el contorizează anii de dascăl și generațiile de fete pe care le ia de jos și le învață schemele la semicerc. În vremuri în care lumea își pierde interesul rapid și în care salariul de profesor nu te stimulează nici cât să te trezești dimineața, Crăciun e pe marginea terenului an de an și o ia de la capăt cu încă o generație, și încă una și nici el nu mai știe câte.
Și dacă e la modă ca totul să fie contestat, de la metodele antrenorilor până la stilurile de joc, rezultatele sunt singurele care rămân scrise. Din epoca creionului chimic al regretatului jurnalist Grigore Platon la postările live pe internet din ziua de azi, echipele lui Crăciun au fost acolo, în top, au avut mai mereu titluri demne de prima pagină. Iar fetele antrenate de el au ajuns la mari echipe din țară și din Europa, au ajuns să ducă tricolorul la Jocurile Olimpice. Și dacă adăugăm show-ul pe care-l face pe marginea terenului, avem imaginea completă a unui antrenor, a unui om care-a făcut multe în orașul ăsta. Le-a făcut bine și, cel mai important, le-a făcut constant. Restul sunt detalii și comentarii inutile, care nu mai contează când tragi linie pe bune.
Augustin Danci
Ultimele comentarii