Poate de cum s-au împăcat SUA cu Coreea de Nord, sau cum prețuim natura tot mai mult, sau că facem mașinile electrice să circule peste 50km deodată sau ne hidratăm mai bine, facem mai mult sport… Nu îmi dau seama ce am făcut, ca omenire, așa onorabil, de primim meciuri în halul ăsta încă din optimi de finală. Messi cu Franța, tată, un fel de finală din optimi, plus Uruguay – Portugalia, cel mai tare meci care putea ieși din încrucișările între grupa A și B. Din aceste 4 echipe facem un sfert de finală minim la fel de mirobolant, pregătit pentru 6 iulie, Franța – Portugalia. Bineînțeles că toată lumea vrea să vadă un meci eliminatoriu între Ronaldo și Messi, dar eu vă zic clar că nu se întâmplă. Asta ca să nu așteptăm până la finalul avancronicii să zic ce cred eu, după ani de studiu. În alte domenii decât fotbalul, dar totuși studiu.
Să nu băgăm ziua-n noapte și să purcedem la disecarea formațiilor, diseminarea unor informații parțial false și exagerarea unor opinii exagerat de inoportune despre jucătorii ăștia, care sunt totuși mega buni și care sigur merg în Raiul fotbalului când agață ghetele în cui.
Optimi de finală
Ora 17.00 Franța – Argentina
Pauza de o zi a fost necesară pentru că nu poți pur și simplu să treci la Franța-Argentina direct de la grupe cu Panama-Tunisia pe muchie de cuțit neascuțit sau Anglia-Belgia, meciul din care pierzătoarea a câștigat. Franța-Argentina este un fel de Bruzli cu Vandam cu Chuck Norris al meciurilor de fotbal. Sau un fel de Zlatan între muritori.
Istoric vorbind, Argentina conduce lupta directă, cu 6 victorii, 2 înfrângeri și 3 rezultate de egalitate. Ultimele două meciuri au fost câștigate de Argentina în 2007 și 2009. Dar nu ne bazăm, ca de obicei, pe istorie, pentru că e clar că acum trăim alte vremuri și multe s-au schimbat, în afară de Messi, care era tot cel mai talentat ever și în 2009.
Echipele au avut parcursuri diferite în grupe, dar un joc cel puțin la fel de prost. Să începem cu Argentina, al cărei joc a părut că seamănă cu forfoteala comitetului de mătuși înainte de sărbători – agitație mare în samă de nimic, pentru că, se pare, oricum iese bine la final și toată lumea e fericită, vine Moş Crăciun și aduce cadouri, calificări, etc. Argentinienii au jucat mai prost ca Maradona rolul de om nedrogat. Posibil ca fostul mare jucător, actualmente șefu’ la liniuțe, să le fi inspirat o doză de să-i zicem „praf în ochi”, care i-a făcut pe jucători imuni la fotbal. Cumva au reușit, totuși, să treacă peste orgoliu, și să dea și niște goluri. Nu multe, dar spectaculoase. Messi a domolit mingea cum este domolită o cobră cu fluierul și a băgat-o în ațe ca roșiile în traistă la piață, cu finețe, să fie bine, să nu se tosănească. Apoi Rojo a plesnit-o corect târziu tot în meciul decisiv cu Nigeria pentru a se asigura că vedem această bijuterie de meci în 30 iunie.
Așa chef am avea să vedem echipa asta a Argentinei mai cu vână, pentru că are de unde. Messi a dat ultimul gol împotriva Franței, în meciul acela din 2009, dar nu a marcat până acum în faze eliminatorii la mondiale și ar dori să se facă totuți puțin remarcat. Deși nu știu ce să zic, îi dat dracu’ băiatul, a ajuns la 666 de minute jucate în aceste meciuri și să nu bage el un gol… Îi ținem pumnii.
Franța a jucat foarte organizat și fără stres până acum. A limitat cei 3 adversari la 5 șuturi pe poartă și a luat un singur gol, de la Australia din penalty. A și câștigat la limită primele 2 meciuri și a părut că așteaptă ocazii mai bune. Cu Danemarca a fost unul din cele mai bune meciuri ale turneului, singurul 0-0 de până acum, în care toți spectatorii, telespectatorii, antrenorii secunzi, antrenorii principali și jucătorii au fluierat de nemulțumire. Dar ce era să facă, săracii, să joace fotbal când nu-i musai? Cu ce probleme?
Teoretic sunt mult mai odihniți decât argentinienii și, cu tactica lor, ar trebui să cam câștige meciul. Asta estimez eu, cu unul din pronosticurile mele renumite pentru exactitate. Dacă Messi prinde o zi DIN AIA!!!, atunci am putea avea un joc interesant, strâns, care ar avea și potențial de prelungiri și pălituri de osândă. Pe care nu le vrea Messi, că are un fel de blocaj artistic.
Depinde de circumstanțe, oameni buni și alți oameni, am putea asista la ultimul joc al lui Messi la națională. O să zic asta la fiecare meci al Argentinei de acum încolo pentru că ne lovim de o realitate crudă, omul ăsta e cu o zi mai mic decât mine. Deci dacă îl supără ceva, se retrage, ca și mine, după campionatul ăsta mondial.
Ora 21.00 Uruguay – Portugalia
Ronaldo iar îl copiază pe Messi și joacă în aceeași zi cu el. Avem în față un duel foarte echilibrat și plin de stele, coechipieri și adversari din campionatele Spaniei și Portugaliei. Ronaldo e inamicul întregii apărări uruguaiene, unde Godin și Gimenez încearcă să nu mai ia goluri de la el ca la Atletico Madrid. Suarez și Cavani se bat și ei cu portughezul pentru faimă și goluri și sunt familiarizați cu Pepe, fundașul portughez care mușcă din dușmani ceva mai sănătos și figurativ ca Suarez.
E a 3-a oară când echipele se întâlnesc în istorie, dar prima dată când se întâmplă în meci oficial și la mondiale. Ambele meciuri precedente s-au jucat înainte să se nască vreun jucător al celor 2 echipe.
Uruguay s-a calificat dintr-o grupă ușoară cu maximum de puncte și fără să primească gol, iar forma parcă a crescut de la meci la meci, culminând cu victoria 3-0 în fața gazdei turneului, pe care 100% am previzionat-o în aceste cuvinte ale articolului din ziua meciului: „În acest context voi susține pentru prima dată Rusia la victorie”. Bineînțeles, am 99 de probleme, dar pronosticurile nu sunt una. Că sunt toate 99. Ai zice, deci, că ating vârf de formă fix când trebuie, cu Suarez și Cavani marcatori ce pun gând rău și vor să mă contrazică, să nu avem nici Messi nici Ronaldo în sferturi.
Ronaldo, că despre el tot vorbim de sute de ani, pare-se, a început ca un fulger, cu un hattrick înscris cu aur ca la Certeze, în poarta Spaniei, în prima etapă. A mai câștigat meciul cu Maroc, dar apoi a ratat penalty cu Iran, în meciul la care a strâns din fese cam toată populația prezentă în fața televizoarelor sau chiar pe teren. Că era aproape să se califice Iranul, fix după pronosticurile mele inspirate, că le-am dat șanse exact ca aici: „Sunt mai multe șanse să fie Justin Bieber bărbat și muzician adevărat”. Extras din același articol citat mai sus, pe care îl găsiți integral aici: http://www.sportulbistritean.ro/mihai-oprea-prognozeaza-goluri-ultima-etapa-grupelor-rusia-tara-tuturor-posibilitatilor/
Cu Uruguay spre vârf de formă și Portugalia în oarecare scădere, sperăm să fie ambele echipe concentrate și să facă un meci bun, la care să se uite nepoți cu mai mare mândrie decât nepoții lui Maradona la bunicul, săptămâna asta.
Apropo de bunici, cei doi antrenori, Tabarez la Uruguay și Fernando Santos la Portugalia, sunt cam cei mai bătrâni vulpoi de la turneu și au tone de experiență.
Și apropo de experiență, vedem meciurile la Casa EMA, pe terasa de vară dacă nu plouă iar ca tot campionatul ăsta, sau la cafenea dacă se decide să se rupă cerul cum este previzionat. Dar, bineînțeles, nu ne bazăm în lumea asta pe două lucruri: prognozele meteo și prognozele mele.
Ultimele comentarii