Cei trei Moraes

În zilele ce au urmat magistralului joc al Gloriei în compania Politehnicii din Iași, Gloria a fost gazdă pentru trei bărbați deja avizați bistrițenilor: Ribeiro Moraes (minor), Bruno Moraes (junior) și Aluisio Chaves Moraes (senior). Un tată fericit, doi fii fotbaliști de excepție (în teren și în afara lui) o familie
respectabilă și simpatizată deja la Bistrița, la peste 5.000 km de Brazi-lia, țara lor de origine. Modele pe care le-aș vrea urmate de mulți tineri fotbaliști români. Despre Ribeiro Moraes, pe care-l cunoaștem deja bine, numai cuvinte de laudă: fără
ifose, cu bună cuviință și măsură-n toate cele, cu respect pentru toți cei ce-l înconjoară și modestie colegială cu multă performanță profesională și plăcere de a fi „bistrițean”.

Ribeiro, la 22 de ani, după aproape patru luni în Bistrița, conversează binișor în românește și s-a făcut simpatizat în absolut toate punctele cardinale ocupate de spectatori în stadionul municipal Gloria.

„Tăvălit” permanent în teren, cu „haita” de 5-6 adversari mai tot timpul în jumătatea de teren a echipei în apărare, Ribeiro Moraes este deja golgeterul echipei Gloria, temut de toate team-urile întâlnite în campio-natul încheiat.

Bruno Moraes, ajuns la 25 de ani, format ca și fratele său în curtea lui Santos (Brazilia), după un prim stagiu la Porto (Portugalia) sub bagheta lui Murinho, își încheie sta-giul la Rio Ave tot în liga lusitană. Devine jucător liber.

Tatăl lor, fost fotbalist de primă mărime în țara sambei, pro-
prietar al unui magazin de materiale sportive, ar vrea să-l așeze la Bistrița, în atacul Gloriei, spre a fi împreună cu Ribeiro. Rămâne o chestiune de convenabilitate materială între părți, jucător/club.

Ce frumos i-ar sta Gloriei cu doi Moraes în atac! Să dea Domnul să fie așa!

Din admirație și speranță, cu ochii pe emblema Bistriței, scandăm „bun venit” în țara lui Dracula celor trei brazilieni!