Burgul în criză economică

După cum se știe, criza economică nu este o invenție a anilor noștri. Ea în mod ciclic și-a manifestat prezența în lume, mai ales în economiile țărilor dezvoltate. Chiar dacă Bistrița nu se numără printre centrele de primă mărime europeană, în arealul său, la granița Transilvaniei cu Moldova (apoi România), urbea s-a distins prin cele 20 de bresle meșteșugărești. Ele s-au născut din nevoia de a mări productivitatea și a face față concurenței tot mai acerbe, declanșată odată cu racordarea Bistriței la rețeaua de căi ferate (1886). Preocuparea de a face față concurenței cerea bani tot mai mulți. Atât timp cât ei s-au găsit, breslele au cunoscut înflorirea și familiile bunăstarea. Când banii au început să lipsească, viața, economia au intrat în suferință. Multe ateliere s-au închis, altele, ateliere și manufacturi, s-au asociat spre a face față lipsurilor.

Mai mult, în deceniul 8 al secolului al XIX-lea, s-a marcat deteriorarea și falimentul bursei din Viena. Aceasta a accentuat lipsa banilor de pe piața economică. Dobânzile în Bistrița ajunseseră la 5-6 % lunar, adică 60-70 % pe an. Penuria de bani a produs decăderea meseriilor și comerțului, prăbușirea prețurilor la case și terenuri de construcție. Se ajunsese ca terenurile de construcție și casele să se cumpere la prețuri ridicole.

Ca reacție la amenințarea stării de criză, ia ființă la Bistrița ”Casa de Economii Districtuală Bistrițeană”, care în 1918 va fuziona cu ”Uniunea Creditelor și Împrumuturilor” și va căpăta denumirea de ”Uniunea Caselor de Economii Bistrițene & Co”. Mai târziu se va asocia cu ”Casa de Economii din Sibiu”. Ca urmare, breslele s-au relansat și sfârșitul de secol XIX la Bistrița se va remarca prin avânt economic, financiar, edilitar și cultural. Zidurile de centură (ale cetății), bastioanele, turnurile de apărare, pierzându-și importanța, au început a fi demolate din nevoia materialelor de construcții. Cu toate că Bistrița este greu încercată în a doua parte a secolului al XIX-lea (incendiul bisericii evanghelice – 1861, marea inundație – 1890, ș.a.), acum se edifică importante construcții: Casa de cultură a breslelor (parcul orașului), ansamblul de cazărmi, viitoarea clădire a Tribunalului, ș.a. Tot acum (1886) se încheie construcția sălii de gimnastică din parc. Se nasc acum Asociația de gimnastică, Asociația de patinaj, filiala bistrițeană a Societății Carpatina, Societatea de tir, ș.a.

Mult mai târziu, generalul Charles de Gaulle, conducător de referință al Franței, făcea remarca: ”Atunci când sportul merge bine, sunt liniștit… Este un simptom că societatea este sănătoasă, înflorește!”.

Iată, o parte a istoriei bistrițene îl adeverește pe general!

 | 173 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On