De ce boxul e nobila artă…

Pentru mulţi boxul e un sport violent, în care încasezi pumi grei şi într-un final câştigi… numai respect. Cu banii e mai greu şi puţini se rea- lizează financiar exclusiv din pugi-lism. Luptătorii din ring pot fi făcuţi knock-out de mirajul vieţii, mai ales ca nu există reguli în lupta pentru bani. De aceea graniţa dintre boxer şi interlop cu risc de puşcărie e foarte, foarte fragilă.

Când păşesc în ring şi aud bătaia gongului, luptătorii se confruntă cu ei înşişi, cu toate sentimentele de teamă care îi năpădesc. De aceea boxul rămâne un sport practicat doar de cei curajoşi. Peste ani, veteranii bo- xului se întâlnesc pe stradă sau la o bere, însă întâlnirile oficiale au loc la competiţiile unde sunt invitaţi, în ca-litate de arbitrii sau judecători.

La Cupa Bistriţei s-au întâlnit foşti boxeri care încă mai ţin legătura cu sportul cu mănuşi. Unii au ajuns mari politicieni, alţii sunt interlopi “bazaţi” şi cei mai ghinionişti au devenit paznici de noapte. Ce îi adună laolaltă pe toţi? Simplu: boxul! Pentru că nimic nu se compară cu po-veştile despre box şi despre meciurile din tinereţe.

În acele clipe nu mai contează nici funcţia, nici ascensiunea politică, ci rămâne o chestie în suflet, greu de înţeles din afară… ceva la limita instinctului bărbătesc, legat de dorinţa de a fi cel mai bun şi de a-ţi înfrunta propriile temeri. De aceea boxul e supranumit nobila artă.

Cuvinte cheie: box, Cupa Bistriţei, knock-out, interlopi, politicieni,

Acest articol a fost vizualizat de 56 ori