Dieta sportivă

Mai mult ca oricând practicarea sportului de performanţă incubă tratarea cu maximum de amănunt a fiecărui detaliu al preparativelor “pendulului”: obosire/odihnă, antrenament/refacere potenţial fizic.

Nu intenţionăm în textul nostru să trecem în revistă fiecare aspect al unui proiect de pregătire sportivă în vederea adjudecării obiectivelor de performanţă. Nici chiar strict tema din titlu. De altfel mărturisim că nici nu deţinem informaţii noi, de ultim moment care ar revoluţiona ceea ce se ştie deja.

Intenţia noastră este doar aceea de a alarma lumea celor interesaţi din domeniul sportului local în vederea “fugii” de artificial în susţinerea efortului fizic. Este indubital că astăzi o bună parte a antrenorilor “visează” pentru sportivii lor formule magice, cu “prafuri si vitamine de laborator”, care să accelereze cucerirea performanţelor. Şi asta fără a ne referi la substanţe dopante.

Întrebarea actuală privitor la regimul de viaţă şi muncă a spor-tivilor este una simplă: stăpânim cunosţinţele de dietă sportivă? Le aplicăm? Am avut bucuria conse-cinţelor? Lucrul mecanic al organismului se realizează prin valorificarea factorilor nutritivi: glucide, lipide, proteine cu concursul substanţelor speciale: vitamine, hormoni, săruri, etc. Această ardere (amalgamare) se soldează cu pierderi şi toxine. Dieta este una dintre căile prin care se rea-lizează un raport optimal dintre subs-tanţele utile în organism şi eliminarea toxinelor (sau surplusului) rezultate din proces.

A venit primăvara! Este sezonul în care vegetaţia explodează. Este anotimpul care ne oferă cele mai diverse posibilităţi pentru practicarea unei diete echilibrate.

Să reducem produsele animale. Compensarea s-o producem cu multe legume şi fructe. Ele oferă tot ce avem nevoie şi “forţează” detoxifierea. Verdeţurile de sezon (urzici, salată, ridichi, ceapă verde, morcov, păpădia, etc.) detoxifică cel mai bine organismul, protejează ficatul (atât de solicitat la efort !), diminuează obo-seala, stimulează pofta de antrenament fizic.

Legumele şi fructele au un mare conţinut de factori antioxidanţi care protejează maximal sistemul cardiovascular şi nu numai. Vegetalele sunt sursa naturală de cea mai mare importanţă de minerale (potasiu, calciu, magneziu, sodiu), care contri-buie la echilibrarea dietei (acid/alcalin), la refacerea ţesuturilor (de multe ori traumatizate în sport), la întreţinerea sănătoasă a aparatului digestiv, scăderea colesterolului (inevitabil în unele sporturi de forţă), “fabricarea hormonilor”, etc.

Important este şi cum mân-căm, când mâncăm, cât mâncăm.

Un rol aparte îl are nutriţio-nistul şi în sport, dar cuplul antrenor-sportiv şi mai ales ultimul trebuie să cunoască “intimităţile măiestriei” de a te hrăni. De felul cum sportivul este educat în etapa de viaţă cu eforturi fizice de excepţie aşa îşi va dirija apoi comportamentul alimentar de viaţă indelungă.

O concluzie se impune: merită interesul pentru dietă !

Cuvinte cheie: sport, dieta, vitamine, hormoni, saruri,

Acest articol a fost vizualizat de 53 ori