Să tot aștepți să țipe viața în tine, să tot aștepți și, mai pe urmă să îți dai seama că ea costă! Cine, cum cine? Viața costă și prețul e al naibii de mare, iar asta o știe orice bolnav incurabil.
Cred eu că ar trebui să știm toți acest lucru, că viața costă, că viața nu e bunul BOR și nici a vreunui Guvern, fie el și a lui Soroș. Viața are legătură cu Dumnezeu: cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz. Oooops, asta era pe altundeva, se spunea despre un Nene care se credea Dumnezeu. Dar, dar când un om moare rănit din dragoste de viață și din obtuzitatea altor semeni de-ai tăi, e vreun semn? Nu, nu niciun semn, dar pot să spui cu mâna pe inimă că ești în România, că mai ești???
Lucrurile par complicate în cazul Adrianei Buzan, iar adevărul este întodeauna la mijloc, doar că e bine, e corect să înțelegem unde e mijlocul sau, dacă nu cumva, vinovați suntem noi că nu înțelegem sau nu ne pasă de învățătura BOR sau BOR căreia îi pasă de noi doar în anumite zile din an: La Bobotează, să zicem.
Mă întreb și vă întreb: Cât de greu îți este să rămîi om, după ce pierzi totul? Mai poți, mai poți crede în ceva, în Dumnezeu, de exemplu, sau în Budha sau în Allah, când pierzi totul, când nu mai ai nimic: nici mamă, nici soț, pe urmă, pe urmă, nici viață. Hm… ar spune unii să nu vorbesc cu păcat, mda, păcat ce înseamnă păcat?
Se spune că boala aia e necruțătoare, este, așa este, dar noi, noi când ne rănim unii pe alții, când ne urâm atât de direct și organic, când ne facem cruce, după care gândim și facem toate porcăriile posibile, atunci, atunci noi ce suntem? Nu suntem oare niște ființe infestate de tot felul de viruși?
Știți că în locul Adrianei Buzan puteam să fim oricare dintre noi, cancerul e ca armata: nu scapi de ea, decât dacă te scapă sistemul, dar, sistemul tot noi suntem, clonați la diferite niveluri, cu una pe limbă și alta în gând…Toți suntem bolnavi, toți clonații ăștia, iar BOR e condusă de oameni, creată de oameni și, cred că Dumnezeu știe mai multe ca noi despre oamenii din BOR, asta, dacă este acolo unde se spune că este?
Cred că Cioran a spus că una este să descoperi pe Dumnezeu prin neant și alta e să descoperi neantul prin Dumnezeu- Nimic nu se explică, nimic nu se dovedește, totul se vede…
Să mori rănită din dragoste de viață…
Ultimele comentarii