Aleșii locali, între neputință și nesimțire

Că pe aleșii locali nu-i interesează sportul nu mai miră pe nimeni. Este o stare de fapt cu care ne-au obișnuit deja de mulți ani în care nu s-a făcut aproape nimic pentru sportul din Bistrița, exceptând zecile de miliarde date cu nonșalanță către Gloria. Despre terenuri și baze sportive se tot vorbește și noi tot scriem, dar în zadar. Pe vremea mea, eram obișnuiți cu betoanele. Odată cu trecerea timpului, am sperat însă că vom evolua în acest sens. Aleșii locali s-au dovedit însă indiferenți și de neclintit din neputința lor la acest capitol. Noroc cu unii privați, care mai investesc în sintetice și în parteneriate cu școlile, vin și în ajutorul elevilor.
Aceste parteneriate benefice nu sunt văzute întotdeauna cu ochi buni de către toată lumea. Un exemplu în acest sens l-am avut luna trecută, când s-a petrecut în Consiliul Local ceva de râsul lumii. Pe scurt, pentru cine nu știe, era vorba de închirierea terenurilor de la LPS unor privați, care apoi să le acopere cu suprafață sintetică. Acestea erau folosite de către elevii LPS-ului până la ora 17.00, după care urmau să fie închiriate de către investitor. Un lucru foarte logic, din care câștiga toată lumea. Doar că nu la fel li s-a părut unor consilieri. Sub motivația absurdă că, prin folosirea lor seara, se vor deranja elevii cazați în internatele de acolo și că nu este bine să închiriem toate terenurile școlilor din Bistrița, consilierii PD-L au votat împotrivă, adunând suficiente voturi ca proiectul să nu fie adoptat. Astfel, directorul LPS-ului, Augustin Pop, cel care stabilise un acord de principiu chiar cu primarul Ovidiu Crețu, a constatat uimit că deocamdată cei 2000 de elevi rămân fără sintetice. Nici măcar motivele invocate de către consilieri n-au fost plauzibile, deoarece în contractul de închiriere erau stipulate orele până la care se va funcționa, în așa fel încât să nu se deranjeze elevii internatului.
Noi, cei din afară, ce să mai credem? Timp de atâția ani ne-am obișnuit cu ideea că nu se poate face nimic. Acum trebuie să ne obișnuim cu ideea că și inițiativele bune vor fi stopate? De ce? Pentru că nu le pasă. Credeți că lui Gheorghe Tuță, de exemplu, cel care era împotriva acestor sintetice, îi pasă că elevii unui liceu de profil sportiv fac sport pe betoane? Eu zic că nu. Pentru ei, modul în care elevii își desfășoară orele de sport a fost un simplu proiect, prin care au arătat cât pot fi de tari, prin care au arătat că dețin puterea și că pot lua unele decizii. Pe scurt și pe românește: li se cam rupe de soarta elevilor, de soarta bistrițenilor. Aici n-ar mai trebui să conteze culoarea politică și grupurile de interese. Ei au fost aleși și primesc bani să voteze în interesul cetățenilor. Iar când nu poți fi de acord nici cu ceva la care nu trebuie să contribui cu nimic, deja înseamnă rea-voință. Personal, mi-e rușine că sunt reprezentat de astfel de oameni în Consiliul Local și, de multe ori, în timpul ședințelor, îmi vine să râd de unii măscărici de acolo care, prin ceea ce fac, ajung la limita penibilului. În acest caz însă, 2000 de elevi suferă din cauza unei astfel de penibilități.