Acum un an, când Lucian Sănmărtean stătea pe gânduri dacă să semneze sau nu cu Steaua, am scris un editorial în sportulbistritean.ro. I-am pus titlul ”Duuu-te la Steaua, Lucică duu-te la Steaua!”
Pe scurt, fiindcă o să vă îndemn să-l recitiți, mesajul era cam așa: chiar dacă renunți la mulți bani pe care îi mai ai de primit de la Vaslui, du-te Lucică la Steaua, fiindcă ai datorii față de suporterii din toată România, pe care îi cam lași neterminați.
După un an la Steaua, schimb doar titlul și îi sugerez să aleagă de data asta banii. Cu suporterii a închis conturile, i-a vrăjit definitiv!
––––––
Lucian Sănmărtean mai are de recuperat niște bani de la Vaslui și n-ar da pasărea de aur din Moldova pe o cioară vopsită în Ghencea. Aș putea să-l înțeleg. Are 34 de ani și ar aduna cât poate de mult ca să trăiască liniștit tot restul vieții, el și familia lui. În orice altă meserie, aș face la fel. Dar la fotbal nu-i așa, mai ales în cazul lui.
E dator suporterilor, mai ales acelora care l-au considerat mereu cel mai bun fotbalist din România ultimului deceniu, așa cum l-am văzut și eu întotdeauna. Pe mine și pe mulți alții ca mine ne cam lasă neterminați, ca să zic așa. Ne-a cam sedus și ne-a abandonat. Niciodată nu ne-a satisfăcut pe deplin, la niciuna dintre echipele la care a jucat.
La Gloria a fost fascinant într-un sezon de prin 2000, când marca meci de meci și câștiga jocurile de unul singur. Dar când să ne bucurăm de-adevăratelea de valoarea lui a plecat în Grecia. De acolo veneau vești că joacă bine, dar aveam doar frânturi de imagini cu el în tricou de campion. Apoi, la Utrecht, l-am văzut doar în montajele de pe net, fabulos, însă doar în fereastra mică și neclară de pe desktop. A revenit la Gloria și n-a dat tot ce putea, era și normal, cu retrogradul de Halagian pe bancă. De-abia la Vaslui ne-a arătat ce poate de-adevăratelea, însă doar de-a lungul unui sezon cu Wesley și Adailton lângă el. La națională, nu mai vorbesc, ne-a dat pe sub nas doar un singur meci adevărat, cu Bosnia, dacă nu mă-nșel.
De-aia zic, Lucian Sănmărtean are datorii mari către cei care l-au admirat și lăudat de-a lungul timpului, suporteri, oameni de fotbal, ziariști. Toți ăștia au contribuit din greu la imaginea lui, care îl face acum atât de căutat și de bine răsplătit financiar.
Repet, sigur că banu-i important, aproape decisiv. Dar de data asta aș îndrăzni să-i sugerez bistrițeanului nostru să uite de buzunar. A strâns mult în ultimii ani, și cred că nu mălaiul îi lipsește. El mai are nevoie de o confirmare pe terenul de fotbal, nu în extrasul de cont. Pe gazon are datorii, nu în bancă.
E adevărat, e riscant, se întâmplă des ca unii să nu simtă bine momentul retragerii și să se facă de râs. Dar e la fel de real că fără un pic de cohones în plus nu faci nimic măreț în viață. Lucian Sănmărtean are nevoie în aceste momente de o ambiție maximă ca să treacă toate restanțele pe care le are în lumea fotbalului românesc. Și să demonstreze că e un fotbalist uriaș, nu unul de telenovelă, umflat de presă în fiecare perioadă de transferuri.
Așa că, Lucică, du-te la Steaua! Nu mai sta pe gânduri, du-te la Steaua!
Adrian Linca
Ultimele comentarii