”Alături de alte ramuri de sport în care sportivii județului nostru s-au făcut cunoscuți pe plan național prin rezultate de prestigiu, iată că a venit și rândul handbalului bistrițean masculin să se afirme”, scria Vasile Gotea în cotidianul ”Ecoul” din 9 iunie 1984.
Ziaristul prefața astfel o performanță inedită în handbalul masculin bistrițean, ce avea să deschidă calea pentru alta, și mai mare, obținută un an mai târziu, în 1985.
Echipa de handbal Metalul, din cadrul Intreprinderii de Utilaj Tehnologic (IUT), promova în Divizia B, după un turneu în Municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, azi Onești. Iar după un sezon în B, echipa antrenată de profesorul Ioan Palko avea să promoveze în prima ligă a handbalului masculin românesc și să rămână acolo vreme de 3 sezoane (1985-1988).
Clubul Metalul a fost înființat în 1981 și îl avea ca președinte pe directorul IUT, inginerul Dan Pleșa. Președintele secției de handbal era economistul Ioan Iacoban iar cel care se ocupa concret de echipă era secretarul Ioan Câmpean. Echipa juca în aer liber iar în acea perioadă a fost construit terenul de handbal Metalul, dispărut între timp, azi parcarea hotelului Metropolis.
În B din 1984, în A din 1985! Vezi lotul!
După câteva sezoane în eșalonul 3, în 26 mai 1984 s-a consfințit promovarea în Divizia B, cu următorul lot care a participat la turneul final:
Teodor Irimieș (15 goluri în turneul de calificare), Iuliu Lupui (12), Dan Marin (18), Liviu Bălan (5), Martin Lochner (13), Ioan Istrate (3), Sorin Giurgiucă (9), Dumitru Furdui (1), Vasile Moldovan (4), Alexandru Cârcu, Marcel Todică, Leon Rosinger, antrenați de Ioan Palko.
După un sezon în Liga a doua, Metalul promovează la pas și, în 1 septembrie 1985, marchează prima promovare a unei echipe de handbal bistrițene în Divizia A.
Ediția 1985-1986 a primului eșalon masculin a avut la start 12 echipe. Sistemul a fost unul complicat, cu un prim tur desfășurat în doar 3 săptămâni, când echipa bistrițeană a susținut 11 meciuri. Cele 12 echipe ale primei divizii au jucat fiecare cu fiecare în 4 turnee de sală, programate în localități neutre, care nu au avut echipe de primă divizie.
În urma meciurilor, 6 echipe au format prima grupă valorică și ultimele 6 cea de-a doua grupă valorică. Metalul n-a prins primele 6, unde au intrat Dinamo, Steaua, Poli Timișoara, Constructorul Oradea și Știința Bacău. Echipa bistrițeană a jucat în play-out (cum s-ar zice azi), cu Independența Carpați Mârșa, Dinamo Brașov, Constructorul Arad, Uniersitatea Craiova și Relonul Săvinești. S-au jucat meciuri tur retur, în urma cărora Dinamo a ieșit campioană, iar Constructorul Arad și Relonul Săvinești au retrogradat.
Trei ani de vis în prima ligă!
Metalul ataca prima ligă cu același lot din Divizia B, dar fără portarul Ioan Gănău transferat la Dinamo și cu câteva achiziții: Constantin Pânzaru, Tiberiu Cojocaru și Iosif Feier, toți 3 de la Minerul Cavnic, Adrian Burlacu, Ștefan Lucaci toți 3 de la Fortus Iași.
Din lot mai făceau parte: Ioan Sabău, Teodor Irimieș, Iuliu Lupui, Dan Marin, Vasile Avram, Ioan Țetcu, Macedon Țărmure, Sorin Șinar, Sorin Giurgiucă, Dumitru Furdui, Liviu Bălan, Ioan Istrate.
Pe parcursul celor 3 campionate în prima ligă au mai venit jucători cum ar fi Alexandru Uiuiu (portar), Gheorghe Mureșan, Martin Lochner, Doru Șut, Doru Șfagău sau Ion Aldica.
Antrenorii echipei au rămas în toți acești ani Ioan Palko și Petre Suciu.
La capătul primului sezon de Liga 1, Metalul s-a salvat de la retrogradare în ultima etapă, acasă cu echipa de pe ultimul loc, Relonul Săvinești. Dacă în Liga a doua, meciurile se jucau în aer liber, din 1985, odată cu partidele de Divizia A, meciurile se disputau în Sala Polivalentă, plină până la refuz de fiecare dată. Bistrițenii au văzut pe viu legende ale handbalului românesc cum ar fi Maricel Voinea, Ștefan Birtalan, Mircea Grabovski, Vasile Stângă sau Marian Drăgăniță.
În 1988, echipa a retrogradat, dar avea să revină în liga 1 în anii 2000, când s-a numit Comelf și HCM-CSM și a fost antrenată de același Ioan Palko.
Cine a fost Ioan Palko
Ioan Palko s-a născut la 6 ianuarie 1947 într-o familie din Șieu. A jucat inter stânga la Cluj și Baia Mare, fiind golgeterul Diviziei A în 1976. A antrenat la Unio Satu Mare iar în 1983 a venit la Metalul Bistrița, promovând în B în 1984 și în A în 1985. În 1988 pleacă de la Bistrița și îl regăsim în 1994-1996 la U Cluj în prima ligă. După 3 ani î Ungaria la Miszkolz și Kisvarda, se stabilește la Baia Mare unde antrenează echipa din liga a doua și la centrul de copii și juniori.
După turul ediției 2002-2003 lasă echipa Cuarț (era pe primul loc cu mari șanse de promovare în primul eșalon) și trece la Minaur ca secund al emeritului antrenor Lascăr Pană, cu care până 2005 câștigă 3 medalii de bronz național. Din iulie 2005 revine la Bistrița preluând pe HCM – CSM încercând să încadreze această echipă pe drumul pe care-l făcea cu Metalul cu 20 de ani în urmă. Reușește să o promoveze în prima ligă, dar retrogradează după primul sezon, la baraj, în fața unei echipe din Oradea.
A murit în 14 februarie 2017, la 70 de ani, într-un spital din Cluj-Napoca, suferind de anevrism pelvian.
Adrian Linca
octombrie 4, 2024
Felicitări pentru tot ,dle Linca !Aduceri aminte cînd se făcea performanță cu jucători din Rom , din multă pasiune ! Nu precum ,acum cu mercenare la Gloria care vin și pleacă cu sute – milioane de euro , bagați de mafiotul MOLDOVAN de la C J , din taxele bistrițenilor pentru ce ?