”Nea Moldovan”

O informație (declanșarea returului județean de fotbal) adusă sub ochii mei de gazeta pe care-o citiți acum, mi-a suscitat amintirea unui personaj demult trecut în lumea de apoi. Nea Moldovan, un munte de om, ”pâinea lui Dumnezeu”, truditor în Sângeorzul Nou (săsesc) prin anii ’60. Se ocupa cu multe și avea timp de toate: reparații de încălțăminte (chiar și ghete de fotbal), crescător de animale, cultivator de pământ, apropiat al Bisericii, tată a doi flăcăi frumoși…

Dar mai presus era ”patronul” activităților sportive locale și nelipsit susținător, prezent joc de joc la prestațiile Gloriei! Avea o voce cu care nu putea concura decât Ciurar vestitul tenor de sub stejari a cărui voce se auzea din orice colț al stadionului de sub dealul Codrișor.

Acasă însă la Sângeorzul Nou, era liderul de necontestat al reuniunilor sportive. La el duminica sportivă trebuia să fie musai o aparte sărbătoare. Comuna avea echipă de fotbal dar steaua era echipa de handbal (11) fete, care adeseori bătea și la Bistrița. Dar mai avea în curte ”nea Moldovan” și ”fugari”, și oinari, și câteodată câțiva călăreți.

Și ca sărbătoarea să fie deplină nu lipsea fanfara zonei Lechința, micii sfârâiau de mama focului, iar cei mai în vârstă se împlineau c-o bere, copiii cu înghețată și o limonată mai mult colorată decât gustoasă. Statura lui ”nea Moldovan” trona asupra manifestării. Nu îndrăznea nimeni să depășească limitele bunei cuviințe.

Când l-am vizitat prima oară tocmai tăiase o oaie și prepara un ceaun mare de tocană. ”Să aibă băieții o răsplată pentru oboseală. Și ei și ”pretinii” care ne vizitează. Si domnii arbitrii. Ceilalți la grătarul cooperativei. Ca și ei să câștige…”

Nu tu scandal, nu tu înjurături, nu tu bătăi. Nici măcar o alergătură după arbitrii…Lipseau orgoliile duse la paroxism? Avea ”nea Moldovan” vreo influență pacifistă? Cu siguranță că da!

La puțini ani, i-am pierdut urma. Se mutase la Cluj de dragul viitorului feciorilor săi. Ii  iubea ca ochii din cap…

Constantin Sănduță